Ce se intampla cu visurile noastre atunci cand murim?

         Sunt tineri cu visuri marete, tineri care isi doresc sa schimbe lumea, sa ajunga departe si sa-i poata ajuta pe cei in nevoie. Dar uneori viata acestor tineri se sfarseste brusc, ei nemaiputand sa-si duca la indeplinire visurile. Dar ce se intampla cu visurile atunci cand murim? Raman ele in aceasta lume, plutind ca o ceata prin atmosfera pana cand se naste un alt visator in mintea caruia sa-si gaseasca salas? Sau se risipesc pentru totdeauna in negura uitarii? Mi-as dori sa cred ca visurile mele neimplinite vor ramane mostenire generatilor urmatoare, insa in cazul in care nu este asa, ar trebui sa iau atitudine si sa incerc sa implinesc cat mai multe dintre ele, nu? Asa ar trebui sa faci si tu, toti ar trebui sa facem asta. De ce? Pentru ca asta este puterea prezentului, superputerea noastra. 

           Ne uitam mereu la benzi desenate cu super-eroi care salveaza lumea cand in fapt fiecare avem un super-erou in noi insine, care din nefericire este sufocat de cele mai multe ori. Acest super-erou este mereu constrans de trecut si de viitor, mereu batjocorit de lene si delasare, mereu inchuiat in camera lui de catre iluzii, mereu pus la colt de neincredere, mereu biciuit de lipsa de resurse financiare. Acest super-erou este insusi prezentul. Prezentul despre care de cele mai multe ori uitam, pe care de cele mai multe ori il ignoram si afirmam cu tarie ca putem lasa lucrurile nefacute pana maine. Insa cine ne garanteaza ziua de maine?Cine baga mana in foc ca maine, in zorii zilei, tu vei mai putea deschide ochii? Cine gireaza pentru ziua de maine? Nimeni. 

            Traim intr-un glob de cristal al naivitatii absolute, in care nu respiram aer ci iluzii, indiferenta, nepasare, nesiguranta, neincredere si teama. Suntem invatati de mici ca trebuie sa ne fie frica, ca trebuie sa ne ascundem, ca trebuie sa ne fie rusine, ca suntem niste pacatosi netrebnici si ca nu meritam iubirea Celui care ne-a creat din aceste considerente. Pretindem ca traim zi de zi, ducand vieti lipsite de esenta si scop, inotand intr-o mare de monotonie si dam nastere zilnic unor viziuni despre cum am vrea sau cum am putea fi fericiti. Iar pentru cei mai multi dintre noi aceste viziuni raman inchise in mintea noastra, nematerializandu-se niciodata. Cautam leacuri pentru nemurire, investim milioane in gasirea de solutii pentru a trai pe alte planete si pentru a fi nemuritori, insa uitam ca putem fi nemuritori doar prin simplu fapt de a ne trai prezentul. 

            A-ti trai prezentul reprezinta singura cale prin care, eu, tu sau noi toti putem fi nemuritori. Si avem destul de multe exemple in lumea asta. Toti oamenii care au dus omenirea spre evolutie si care au lasat in urma lor o mostenire au facut abuz de puterea lor de super-eroi. Toti au trait in prezent si au profitat de fiecare clipa pe pamant pentru a deveni nemuritori prin creatia lor. Nu am sa dau exemple pentru ca sunt destule si consider ca nu e loc de a urma exemplul unuia sau a celuilalt atata timp cat poti sa fii propriul tau exemplu. 

           Am visuri mari, visuri la care daca as munci de dimineata pana cand m-as duce la culcare ar duce lumea intr-o directie mai buna decat cea spre care se indreapta acum. Visuri care cu siguranta ar fi exemple pentru altii, dar in special pentru mine, cea de ieri si pentru mine cea de maine. Dar daca eu mor astazi, ce se va alege de ele? Daca eu nu lucrez astazi la ele, maine cine le va indeplini? Daca eu nu-mi pun intreaga forta creatoare in a le duce la infaptuire, cine o va face? Si cum ar fi sa fiu atat de egoista ca sa le iau cu mine in mormant? 

            O sa vi se para ciudat faptul ca vorbesc despre moarte, dar da, moartea este cel mai sigur lucru pe care il avem, noi toti, in comun. Existenta, fericirea, iubirea nu sunt garantate de nimeni, insa moartea este un eveniment garantat si poate daca nu ne-ar mai fi atat de frica de moarte am putea sa o vedem ca pe un lucru bun. La fel cum, daca nu ne-ar mai fi atat de frica de prezent, am putea sa-l vedem ca pe un lucru bun, pana la urma este tot ceea ce avem. Amandoua reprezentand cai spre nemurire. Restul sunt doar iluzii.