Pages

Tuesday, December 29, 2015

Ultima scrisoare

M-am gândit să iți scriu,
pentru ultima dată,
Pe-o bucată de suflet
de mult înghetată.
Și-am să-ți scrijelesc cu sânge
litere de dor
Și-am să-ți zic pentru ultima dată:
"Ești tot ce ador!"
Am sa iau un condei
-muiat în sânge încălzit de furie
Și-am să-ți scriu pe-o lacrimă uscată
Că ești tot ce am iubit vreodată.
Am să iau un stilou
Și-am să-i pun în loc de cerneală
Plânsul meu din călimară
Și-am să scriu cu el pe-o bucată de piele
Cum m-a dus dragostea ta spre stele.
Am să iau o pană de corb
Și-am s-o înmoi în dorul ce ți-l port
Și-mi voi scrie pe buzele-mi ciobite
Cuvinte, fapte, sentimente (toate despre tine)
Ce n-or sa mai poată fi rostite.
Voi însemna pe ele
Iubirea ce ți-o port
Și că-n veci din sufletu-mi n-am să te scot.
Îmi voi scrijelii obrajii cu povești
Cu sărutări, cu jurăminte, cu gânduri
dar mai ales,
cu dorințele-mi neîmplinite.
Și c-o peniță de cristal
Numele ți-l voi incresta
pe inima mea.
Și-am să te port așa, tăcut,
Doar pentru ca n-am putere, nici voință
Să te uit.

Monday, December 28, 2015

Fara speranta

Mi-e inima farame mici
Mi-e dor de tine
Mi-e inima aschii mici de os sfarmat
Caci neincrederea ta asupra-mi a actionat
precum un buldozer
Zdorbind speranta
si ingropand-o zari uitate de lume
Putere nu am sa vin sa-ti mai cer indurare
Putere nu am nici s-adun urmele trecerii tale
Mi-a ramas un pustiu fara tine
Si stiu ca-mi zic degeaba
"Are sa fie bine!"
Ma mint acum ca-ntr-un absurd
Am sa te uit,
Dar durerea din suflet ma sfasaie
Precum hiena nemancata de zile intregi
Isi devoreaza hoitul capatat.
Nu vreau sa te pierd,
Nu vreau sa te uit,
Dar e-n zadar sa mai sper,
Cand lacrimi de cristal pe obrazu-mi pier.

Friday, December 11, 2015

Iubirea

Nu e nimic mai puternic  ca iubirea,
în fața ei...
până și orgoliile împietresc.
Nu e nimic mai strșnic decât să iubești,
iubirea...
ea te face să-nflorești.
iubirea...
îți dă echilibru, stabilitate, speranță și crez.
În iubire n-ai frică de moarte.
În iubire nu există speranțe deșarte.
Căci...
Iubirea e pură,
Iubirea îndură,
Iubirea crește, dar...
Nu îmbătrânește.
În iubire ți-e liniștea,
în iubire stă pacea.
Căci...
Iubirea e Domnul,
ce lucră prin omul
ce-o simte.
Iubirea nu minte,
Iubirea te iartă și uită.
Iubirea n-ascultă tot ce zic alții despre tine,
Căci,
Iubirea te simte.
Iubirea te vindecă.
Iubirea te-mbracă în giulgii curate,
Căci,
Iubirea nu stă-n vorbe, ci-n fapte.

Să știi...

Știai că sunt mai urâtă fără dragostea ta?
Că zâmbetul meu nu mai e proaspăt ca roua dimineții,
Că mi-s murdare gândurile, simțurile...
Că fără tine până și ziua e mai scurtă,
Pe cât e noaptea grea de lungă,
Că fără tine somnul nu-i ușor,
Că peste tot e plin de dor,
Un dor atât de-apăsător ca ceața dimineața...
Mi-e greu să deschid ochii
pentru că știi??
Până și ei ar vrea să fii
În fața lor.

Thursday, December 10, 2015

Te-ai prins...

Mi te-ai prins în păr,
cu un sărut.
Mi te-ai prins în gând,
cu un simplu cuvânt.
Mi te-ai prins în suflet
cu o încleștare a degetelor,
cu o sărutare a buzelor,
cu privirea ochilor.
Mi te-ai prins în viața,
cu fiecare dimineață.

În așteptarea ta...

În lumina nopții, când doar îngerii veghează somnul dulce al omenirii, tu mi-l vegheai pe al meu.
În clipele desartice ale sufletului, când doar îngerii mai liniștesc suflete răscolite, tu mi-l alinai pe al meu.
În clipele de fericire, când purtat ți sufletul pe aripi de înger, tu îl fericeai pe al meu.
În clipele triste, când zâmbetul dispare fără urmă, tu știai unde să-l cauți pe al meu.
În nopțiile friguroase, când tot trupul îți tremură ca de asprimea frigului, tu știai cum să-ți faci trupul pătură caldă pentru al meu.
În zilele ploiase, când mohorât mi-era și spiritul din mine, tu știai cum să-l îmbraci în curcubeu.
În zilele când ploaia era doar în ochii mei, tu știai prin zâmbet cum s-aduci soarele în ei.
În zilele când eu nu mai credeam că pot, tu știai cum să-mi pui încrederea la loc.
Și-n zilele astea când mi-e gol sufletul de mine, încerc să-l îmbrac cu amintiri răzlețe despre tine.
În zilele astea când niciun orizont nu se arată, respir adânc și sper că ai să te întorci vreodată.

Tuesday, March 18, 2014

Mirror of self...

source: http://digital-art-gallery.com/picture/10952 



I am a fairy-tale - yet unspoken and unheard!
I am a traveler through time, I just fill in white pages.
I am a prisoner of my own thoughts and it's so hard to hide...

I am kept in hearts of people that I've never loved
and...
I am dead in heads of those I would have died for...

I am like a spring, I turn out to be cold
and yet so warm...

I am as fast as it,
I don't stop when I hit -
even a stone,

I keep moving on and on...
and
I am furious, but full of life...

I am the apple of my mother's eyes
and yet...
I am a sinner.

I loved, with every single drop
of my frozen blood,
I was like a sun,
giving my shine for free,
just to make others happy,
but...
I ended up in an ocean,
an ocean of tears and misery...

Realizing that all that i should be...
is a fish,
to slip through fingers,
and avoid wounds...

I should be like a bird,
solitary in my own tree,
creating my wings from the faith I have...
flying so high,
so the sky will be even closer of my breath,
and it will open wider for me...
to lose myself in his enormity..
maybe, only this way I could become happy.