Floare de cactus

Îmi semănai flori de cactus în păr și șoapta ta era adiere de primăvară pe pielea mea iar chipul tău blând și zâmbetul larg ocean încalzit sub raze de soare ce transmite fiorul atunci când pășești prima dată în el.
Atingerea ta fermecată ca o notă suavă cântată la pian făcea să-mi tresară întreaga mea ființă într-o uitare întoxicată de dragostea ta.
Cu șoapte și vorbe și-atingeri îndată mă rătăceam în noapte voit și clipe de-a rândul făceai să îmi placă mai tot ce înainte nu mi-ar fi plăcut.
Dansator era al tău sărut pe buzele mele și dorința mea nesecată pierdută-n înalturi de umbre expanzându-se precum universul fără sfârșit.
Necontenită mi-ar fi fost chemarea căci sufletul jelește după tine dar floarea efemeră se stinge la clipire lăsând în urmă spinii durerii nesecate.