Zambete si lacrimi

Asaza-ti gandurile pe hartie Culca-le lin Nu le-apasa prea tare.... Ca le doare. Asterne-ti bucati din suflet pe foi goale Intrebandu-te daca or sa invie oare Imbraca-le cu rasuflarea-ti calda S-apoi trimite-le in lume Ca oameni sa le vada; Ca universul mare sa fie un ecou Pentru versul tau. Aprinde inimi cu alte tale-ti cuvinte Si fa lumea sa zica Exact ceea ce simte Invita-ti la dans strofele Si-nmoaie-le in dragoste Nu-ti lasa in zadar bunatatea Ci ascunde-o bine, bine In carte la tine.

When was the last time a summer rain washed your sins? Did you feel each drop taking away the pain? Then, why don't you join me? Let's dance in the rain! Listen to the drops,  Enjoy their overture! Be happy.  

Î: Ce este iubirea? R: N-aș știi să-ți dau o definiție clară; tot ceea ce știu e că în iubire există libertate, că iubirea nu-i atașament și nu te ține pe loc, iubirea te-nalță pe culmii mărețe, fără să ceară nimic la schimb.

Intro "-What's your biggest dream, little girl? - To dance with the stars, my lord! To embrace the universe and reborn all over again! To expend myself in infinite ways! To lose myself in the beauty of this world and multiply it! In other words to become what my Creator designed me to become: a whole universe on my own. - Mesmerizing wish, my dear! - Mesmerizing, indeed, my lord!"

De-ai fi amurgul vieții mele nu mi-aș dori nici răsărit nici noapte cu roiuri de stele nici lună plină  De-ai fi asupra mea un nor negru de ploaie nu m-aș feri o clipă de răbufnirea ta ci dimpotrivă ți-aș lăsa toți picturii ce-i ai ca să-mi inunde ființa  De-ai fi dar nu mai mi-ești.

Îmi semănai flori de cactus în păr și șoapta ta era adiere de primăvară pe pielea mea iar chipul tău blând și zâmbetul larg ocean încalzit sub raze de soare ce transmite fiorul atunci când pășești prima dată în el. Atingerea ta fermecată ca o notă suavă cântată la pian făcea să-mi tresară întreaga mea ființă într-o uitare întoxicată de dragostea ta. Cu șoapte și vorbe și-atingeri îndată mă rătăceam în noapte voit și clipe de-a rândul făceai să îmi placă mai tot ce înainte nu mi-ar fi plăcut. Dansator era al tău sărut pe buzele mele și dorința mea nesecată pierdută-n înalturi de umbre expanzându-se precum universul fără sfârșit. Necontenită mi-ar fi fost chemarea căci sufletul jelește după tine dar floarea efemeră se stinge la clipire lăsând în urmă spinii durerii nesecate.

Prin veacuri pribegi vom dăinui despărțiți de orgolii stupide cu râsul tău cald auzit în ecouri funebre și mintea mea nălucă încercând a umple goluri în inima-mi frântă tic tac tic tac viața-ni se scurmă încet dar eu tac tu taci ramași goi de vorbe goi de noi nici o reflexie în oglindă nu ne ajută să ne regăsim ființa pierdută printre frustrări și sticle de vin.