Pages

Saturday, December 15, 2012

Prima actiune OSBPZ!




Magia Sarbatoriilor de iarna...Stim cu totii ca nu e sarbatoare care sa ne faca mai buni, alta decat Craciunul. Nu e nimic mai frumos si mai tainic decat dorinta de a darui din putinul tau celui care se afla in neputinta. Simplul gand ca ai facut viata cuiva mai buna iti lumineaza sufletul, iar asta se reflecta in zambetul care face chipul sa radieze si sa para mai frumos!
Aceasta magie a patruns si in sufletele noastre , studenti ai facultatii de Zootehnie si Biotehnologii si ne-a determinat ca in acest an sa facem ceva diferit de Craciun, sa nu ne gandim doar la noi, ci sa vedem mai departe de neajunsurile noastre, sa privim acolo unde neputinta isi atinge limitele sale si sa intindem o mana de ajutor acolo unde imposibilitatea de a spune : “ ajuta-ma, am nevoie de tine!!!”  reprezinta un strigat mai acut decat orice sunet din lume.
Stim ca peste tot exista orfelinate care gazduiesc copilasi ce spera la o viata mai buna si noi suntem alaturi de ei , insa de aceasta data am ales educatia, si mai precis educatia unor copii cu handicap sever, am ales sa sprijinim activitatea  Asociatiei Hans Spalinger, am ales sa ne alaturam luptei dintre vointa de a se integra in societate si boala, lupta care se da zilnic in interiorul acestor copii si pe care chiar daca exista sanse mici sa o castige, merita incercat.
Ce am facut noi? Am dat sfoara’n tara printre studentii facultatii noastre ca dorim sa organizam un eveniment prin care sa-i ajutam pe acesti copii si ca pentru asta avem nevoie sa ne unim fortele si sa punem ban pe ban sa cumparam niste materiale pe care mai apoi sa le transformam in ornamente de Craciun ce urmau sa fie comercializate, iar banii stransi sa ajunga la AHS.
Ajutorul de la colegii nostrii nu a intraziat sa apara si trebuie sa multumim aici anului II Zootehnie si anului III Biotehnologii agricole pentru contributia financiara fara de care acest eveniment nu s-ar fi putut realiza.
Dupa ce am primit banutii necesari, ne-am achizitionat materialele si ne-am pus pe treaba.  Si cu bunavointa domnului prodecan Vasile Cighi am avut si un loc calduros si linistit unde ne-am putut desfasura timp de doua saptamani activitatea , dansul punandu-ne la dispozitie o sala .
Au trecut doua saptamani in care ne-am cam chinuit ce-i drept sa realizam niste ornamente frumoase, care sa fie pe placul cumparatoriilor, dar ne-am si distrat fiindca fericirea de a face acest lucru nu ne putea fi luata de vreo nereusita, de vreun ornament care arata mai mult a anomalie genetica decat a obiect cu care sa doresti sa-ti impodobesti casa sau bradul de Craciun. Am trecut si peste esecuri de gen, iar imaginatia ne-a aratat ca intradevar este mai de pret decat inteligenta dupa cum bine spunea marele Einstein, noi n-am facut decat sa-i dam frau liber si ea ne-a aratat ca suntem capabil sa dam nastere unor obiecte minunate si unicate care s-au vandut in scurt timp si au dus l-a indeplinirea scopului nostru.
Cu banii obtinuti din vanzare obiectelor confectionate de noi am putut cumpara rechizite pentru copii de la AHS, lucruri de care acestia au nevoie pentru a incerca sa-i depaseasca conditia si de ce nu pentru a reusi sa depaseasca limitele impuse de handicapul sever de care sufera.
Inchei, prin a multumi cadrelor didactice care ne-au sustinut demersul si ne-au cumparat ornamentele la suprapret si in special colegiilor mei care au fost de un real folos si cu ajutorul carora am demonstrat inca odata ca studentii de la Facultatea de Zootehnie si Biotehnologii au potential, fara imaginatia si determinismul lor toate aceste lucruri nu ar fi fost posibile.

Sunday, December 9, 2012

Un gand bun...un vis ce naste o intrebare


Pentru că tot e vâlvă mare cu alegeriile şi cu campaniile astea peste tot pe unde mă duc , am început să mă întreb oare cum ar fi lumea asta dacă toţi banii folosiţi în aceste campanii ar fi dontaţi unor case de copii, sau altor instituţii de gen?
Răspunsul nu-l pot da eu în cuvinte, răspunsul s-ar reflecta în fericirea acelor oameni năpăstuiţi care se bucura şi pentru o vorbă buna, darămite pentru un dar!
Consider că în loc sa ne luptăm între noi, să ne purtam pică unul celuilalt am face mai mult bine dacă ne-am lua de mână şi ne-am duce sa vizităm bătrânii din azile, rămaşi singuri în lume, sau copii care acum în plină formare au nevoie de sprijin pentru a se defini ca şi caractere, ca şi viitori oameni ai unei societăţi care se vrea a fi in curs de evoluţie şi dezvoltare.
De curând am avut ocazia să vizitez centrul unei asociaţii care se ocupă cu educarea copiilor cu dizabilităţi! Odată ajunsă acolo am avut parte de un şoc emoţional care nu a fost dat de faptul  că am văzut copii cu dizabilităţi severe ci de faptul că în momentul când am păsit într - una din clase, un băiat care suferă de autism s-a ridicat din scanul său şi mi-a întins mâna lui să mă poftească în clasă!
Trebuie să mărturisesc faptul că nu mă aşteptam la o astfel de primire, mă aşteptam să fie reticenţi, să reacţioneze altfel având în vedere că pentru ei eram o persoană străină! Gestul făcut de acel băiat m-a impresionat extrem de mult şi m-a făcut să înteleg că dincolo de orice boală, suferinţă sau necaz, există dragostea, bunătatea si inocenţa sufletului de copil pe care cu timpul noi le pierdem fără să realizăm măcar că am pierdut cea mai de preţ comoara pe care o aveam!
Mereu ne plângem că nu avem bani, că nu ne iubeşte nimeni că nu suntem fericiţi! Fericirea vine din noi şi de aceea nu putem fi fericiţi pentru că uităm să ne bucurăm de lucruri simple, mici şi banale care precum microelementelor ne sunt vitale în drumul nostru în căutarea fericirii!
Ar trebui să învăţăm că banul nu e totul şi că familia îşi are o importanţă mult mai mare decât orice alt fel de bunăstare!
Nu-mi doresc să-mi aducă nimic Moşul anul acesta de Crăciun, ci doar să-mi dea puterea de a face pe cineva mai fericit!